Președintele Nicușor Dan le-a transmis studenților un apel la implicare civică și politică. „Ce puteți face voi pentru societate? Cred că există un mare deficit în zona societății civile și în special în zona civică a societății civile. Sunt foarte, foarte multe locuri în care statul român este de la neglijent până la capturat și este nevoie de o presiune din partea societății, pentru ca lucrurile astea să fie corectate”, a declarat președintele în această dimineață.
Avem un deficit de implicare civică și politică, a atras atenția liderul de la Cotroceni. „Vă invit, deci! Sunteți la vârsta potrivită ca să credeți că puteți să schimbați România și lumea. Dacă veți fi în număr suficient, chiar voi o să fiți cei care o vor face”, a continuat Nicușor Dan. Discursul său a fost aplaudat de studenții prezenți la eveniment.
- Declarațiile au fost făcute în această dimineață, sâmbătă 24 mai 2025, la Congresul Studenților din România (CSR) 2025, cu tema „Student în Uniunea Europeană” organizat de Uniunea Studenților din România (USR) pe 23-24 mai la Opera Națională din București.
- Edupedu.ro redă discursul complet al președintelui României, Nicușor Dan.
„Vreau să încep prin a le mulțumi, prin voi, tinerilor care au ieșit la vot”, a început Nicușor Dan.
„Prima întrebare: Ce facem cu sistemul românesc de învățământ? Sunteți reprezentanți ai studenților, din zona universitară. Vă mulțumesc că sunteți activi și vă invit să rămâneți implicați în continuare în dezbaterea despre direcția în care se îndreaptă sistemul românesc de educație”, a continuat el.
„Sunt niște oportunități pe care sistemul nostru de educație le are, pentru că în educație cel mai greu este să recuperezi timpul. Dacă ai o tradiție în ceva, acela e un avantaj competitiv, pentru că alții, cu oricâți bani, le va trebui 10–15–20 de ani ca să ajungă acolo unde ești deja.
Deci eu cred că noi trebuie să vedem care sunt acele zone ale educației noastre, ale învățământului nostru superior, în care avem un avantaj competitiv și să insistăm pe acele zone”, a mai spus președintele României.
„A doua întrebare este: Cum construim această societate în care fiecare dintre voi să dorească, după terminarea studiilor – indiferent unde sunt făcute – să dorească să trăiască? Suntem într-o competiție globală și trebuie cu toții, ca societate, să vedem care sunt, în competiția asta globală, avantajele noastre competitive și ce trebuie să facă statul nostru în 10–15 ani de-acum încolo, pentru ca, în competiția globală economică, România să fie bine plasată. Și din nou vă invit să participați în această dezbatere a societății”.
„A treia întrebare: Ce puteți face voi pentru societate? Cred că există un mare deficit în zona societății civile, și în special în zona civică a societății civile. Sunt foarte multe locuri în care statul român este de la neglijent până la capturat, și este nevoie de o presiune din partea societății pentru ca lucrurile astea să fie corectate”.
„Există un deficit de implicare în politică. Avem niște partide care sunt definite ideologic, însă în care mecanismele de selecție sunt de multă vreme alterate, pentru că nu există cantitatea de oameni care să intre și care să pună presiune pentru ca ele să fie niște mecanisme meritocratice, așa cum ar trebui să fie”.
„E nevoie de un efort comun al societății pentru ca acest potențial să fie materializat și vă aștept, prin reprezentanții voștri, ca să punem în practică lucrurile la care v-ați gândit — acum și cu orice altă ocazie”, a mai spus el.
- Printre invitații cu mesaje pentru studenți se numără vicepreședinta Comisiei Europene Roxana Mînzatu, ministrul Educației și Cercetării din România, Daniel David, ministrul Educației și Cercetării din Republica Moldova, Dan Perciun, președinții comisiilor de învățământ din Senat și Camera Deputaților.
Nicușor Dan a fost validat în funcție de Curtea Constituțională a României (CCR) joi, 22 mai. El Urmează să preia oficial mandatul de președinte luni, 26 mai.
Redacția
Alexa Stănescu
Diana Ghimiși
6 comments
Almater, da, dacă mă gândesc și la facultățile de unde vin eu….
Și aveți dreptate, acești reprezentanți ar fi fost niște buni whistleblow-eri de nu s-ar fi mânjit cu beneficii dar, deh, ca la noi. Sper să se termine asta sau măcar să se pună niste premize bune pt viitor. Pe ce ministru pariați?
Cred că ar trebui să luăm câteva secunde ca semn de apreciere pentru articolele foarte tari scrise de dl. Lefter sâmbătă. Mulțumim că ne țineți la curent, la secundă, cu tot ceea ce înseamnă EDUCAȚIA!
Da, de exemplu conducerile Universitatilor au fost capturate.
Dar aceasta perpetuare la conducere nu ar fi fost posibila fara sprijinul nemijlocit al organizatiilor studentesti. De multe ori, exista si o rasplata pe masura: cautati in diferite pozitii mai mult sau mai putin importante, din Universitati sau chiar minister, fosti lideri ai organizatiilor studentesti “de top”. Va veti mira cat de multi sunt.
Prin urmare, studentii “de rand” se pot implica, in primul rand, prin schimbarea felului in care aceste organizatii ii reprezinta.
ÎN ADEVĂR, ÎNTREBARE ESENȚIALĂ: „CE FACEM CU SISTEMUL ROMÂNESC DE ÎNVĂȚĂMÂNT?”
DOMNULE PREȘEDINTE, FELICITĂRILE CELE MAI SINCERE PENTRU TRIUMFUL DEMOCRAȚIEI ȘI AL ȘCOLII ROMÂNEȘTI!
Consider, totuși, că școala românească se află în mare derută. Abia au trecut aproape doi ani de când, de bine, de rău, după lungi analize și discuții, s-a adoptat Legea învățământului universitar 198/2023, care are totuși, în bună măsură, o coerență și un stil specific redactării unui text juridic și se manifestă tendințe de a schimba cu orice preț sistemul românesc de învățământ, cu propuneri extrem de discutabile, prezentate cu un avânt specific campaniilor electorale.
„Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România” (Raportul QX) al Ministerului Educației și Cercetării, publicat tocmai luni, 19.05. 2025, și mai ales intervențiile extrem de numeroase pe canale de comunicare audio-video pentru promovarea acestui program egalează, dacă nu cumva și întrec, pe cele din campania electorală.
1. „BUTONUL ROȘU”.
Pornesc, în rândurile următoare, de la constatarea că au trecut numai câteva zile de când românii s-au eliberat de un stres uriaș, indus de magul coborât din stele cu programul său „hrană, apă și energie” (mistică), devenite „metafore”, nici mai mult, nici mai puțin, decât program de guvernare. Apărea pe toate canalele, obsesiv și pătruns de ideea marii schimbări, însușită, din nefericire, de aproape jumătate din populație, care voia nu se știe ce, numai să fie „schimbare” cu orice preț. Profesorii înșiși au fost bulversați, în școli, de aberațiile puse în circulație la scară națională, împărțindu-se în tabere, pe față sau în mod discret, unii dintre ei manifestându-se agresiv, de genul „te văd, te văd, te trec pe listă”. Aceștia se pare că vor avea acum și facilitatea de a se introduce în unitățile de învățământ celebrul „buton roșu”, anunțat cu mult tam-tam, ca o victorie a eficientizării educației, chiar de la nivelul ministerului, de fapt o adresă de e-mail, gestionată de un „coleg” profesor, la care să se trimită și să se ia în considerare anonime, celebrele anonime, asemănătoare cu acelea din decenii trecute, de tristă amintire. Ce fericire ar fi fost pentru „organe”, pe vremuri, să fi avut un astfel de „buton roșu”! Pentru democrația actuală, câtă mai e, a vorbi de un „buton roșu”, alături de camere de supraveghere, este de-a dreptul înfricoșător.
2. DE LA SINDROMUL „PETER PAN” LA METAFORA ȚINTĂ „PROMETEU”.
Profesorii totuși, din nefericire, nu s-au eliberat de stres. Încă de acum 2 – 3 luni s-a deschis o amplă dezbatere despre planurile de învățământ, unde au fost diminuate drastic orele pentru disciplinele umaniste, în primul rând de limba și literatura română, istorie, geografie, limbi străine, dar și la științe. Necunoașterea istoriei, neînțelegerea mesajelor, manipularea ca efect al analfabetismului funcțional, toate acestea puteau să ne coste enorm ca direcție geopolitică. Promotorii acestor modificări discutabile de planuri-cadru, secretari de stat, nu mai sunt în minister, dar se pare că ideea unei schimbări radicale, cu orice preț, persistă, cu efecte imediate asupra siguranței profesionale a cadrelor și catedrelor didactice, pe care mulți profesori le vor pierde. Și, cu toate acestea, nu există nicio garanție că aceste modificări, care se înscriu în linia populară „vrem o schimbare”, prin împrăștierea orelor de la disciplinele fundamentale, vor consolida știința de carte și competențele elevilor români. Sistemele de învățământ din UE și din lume se orientează tocmai către disciplinele fundamentale, limba și literatura națională, științele, limbile străine, istoria, geografia, tehnologiile moderne, pentru care, și în situația de acum, elevii români au destule disponibilități, știți prea bine, cu rezultate și pe plan internațional.
3. „DIAGNOSTICE.”
Circulă acum pe canale de comunicare, mai ales pe acelea dedicate procesului de învățământ, un „Raport de diagnostic al educației și cercetării din România” (Raportul QX). Desigur, la nivel teoretic și mito-poetic domnul prof. univ. dr. psih. excelează, folosind sigle, CDI, INCE, QX, și mai ales nenumărate metafore-sindrom, Sindromul „Peter Pan și metafora țintă „Prometeu” pentru învățământul superior, și, pentru preuniversitar, „Pasărea Dodo” (Alice în Țara Minunilor) vs. „Pasărea Phoenix”, sindromul „Frankenstein” și metafora țintă „Odiseu”.
Avem aici o serie de termeni care, cu dicționarul alături, trebuie explicați. Mai întâi cuvântul „diagnostic”, chiar din titlul acestui raport: „DIAGNOSTIC, diagnostice, s. n. Determinarea precisă a bolii de care suferă cineva, pe baza datelor clinice și a examenelor de laborator; diagnoză. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostic.” (DEX); „diagnostic s.n. [At: MN (1836), 912/47 / V: (înv) ~ă sf / P: di-ag~ / Pl: ~ice, (rar) ~uri / E: fr diagnostic] 1. Determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă și a examenelor de laborator Si: (liv) diagnoză (1). 2. (Fig.) Previziune. 3. Metodă folosită în cibernetică pentru depistarea și eventual corijarea erorilor unui program sau a efectului slăbiciunilor în circuitul unui ordinator.” MDA2 (2010).
Fără îndoială, acest cuvânt are și sensuri secundare, conexe, dar, aplicat unui extins segment al societății noastre, de aproximativ 2 875 944 de elevi și 215 614 profesori, conform datelor din acest raport, se confirmă sensul de bază al acestei noțiuni, folosit și din perspectiva psihologiei clinice și a psihoterapiei, sens devenit indezirabil și jignitor, scoțând din sfera unei considerații și evaluări obiective, bazate pe minimă empatie a autorilor față de un esențial sector social.
Această metaforizare a demersului evaluativ, metodă folosită în abia încheiata campanie electorală și de personajele angajate în programul electoral „hrană, apă și energie”, nu reprezintă o atitudine pozitivă față de colegii din învățământul preuniversitar, care brusc, după numai câteva ore de atenuare a stresului enorm generat de alegerea noului președinte, se trezesc asaltați din nou de insecuritatea statutului profesional și a climatului precar în care își desfășoară activitatea.
Față de toate acestea, într-o acțiune legislativă, este de preferat stilul juridico-administrativ, reglementat de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art. 8, alin. (4): „Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor.” Și un raport de diagnostic de promovare a unui text legislativ trebuie să se încadreze în aceste prevederi.
În plus, la art. 6, alin. (1) se menționează: „Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului.”
4. SINDROMUL FRANKENSTEIN (!)
Iar sindromul Frankenstein, aplicat ca diagnostic învățământului preuniversitar românesc, după atâtea eforturi totuși de eficientizare din ultimii doi ani, proiectează totul într-o apreciere horror. Nu știu, nu am aflat, oricât m-am documentat, dacă aceste sindroame și metafore constituie chiar noțiuni psihopedagogice din lucrări românești și internaționale, dar a defini „Sindromul actual „Frankenstein” – un sistem creat cu intenții bune, afectat negativ prin componente tributare unor reforme și viziuni multiple și diferite” (p.20) reprezintă o formulare ce întrece orice măsură.
Ce să înțelegem de aici? Că, dincolo de multiplele interpretări și semnificații ale conceptului, dintr-o vastă bibliografie dedicată fantasticului neguros de la început de secol al XIX-lea, raportul dintre creator și creație, încercare depășirii limitelor, din narativul concret, primar al romanului se înțelege că școala românească e alcătuită din componente ale unei creații monstruoase, că noi ne-am mișcat, generații întregi, elevi, părinți și profesori, în corpul unui monstru, din cauza „unor reforme și viziuni multiple și diferite”, incongruente și mutilante și că abia acum ni se oferă o viziune unică, ideală, salvatoare?!
Vom vedea în continuare ce infuzie de incoerență se pot produce prin aplicarea acestor propuneri și modificări divergente.
5. IARĂȘI DETITULARIZAREA?
Acum câteva zile credeam că ne-am eliberat de astfel de premoniții. Acum chiar deasupra școlii se adună din nou nori negri, întunecați ca în lumea lui Frankenstein. Și nu atât din cauza primei părți a analizei învățământului preuniversitar, redactată în stilul atâtor rapoarte, asemănător de câteva decenii, asupra rezultatelor și neajunsurilor școlii românești (puncte tari, puncte slabe, cauze etc.), cât mai ales din pricina câtorva propuneri de modificare a cursului firesc al lucrurilor, care va avea ca urmare deteriorarea condiției și așa precare a dascălului în societatea românească.
În acest Raport QX se induce voit o confuzie asupra noțiunii de profesor titular, introdusă pentru prima dată de Napoleon Bonaparte în legea învățământului francez din 1802, preluată și în Legea instrucțiunii publice din 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza și apoi în toate legile învățământului românesc de până astăzi, vreo 15, pe care orice demnitar în domeniu ar trebui să le cunoască, numai din acest prag de informare putând să facă apoi comparații cu diverse sisteme de învățământ din Europa și din lume.
Profesorul titular este încadrat cu un contract de muncă pe durată nedeterminată, ca oricare salariat aflat în această ipostază, potrivit art. 12, alin. (1) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii). A încerca să evaluezi/să limitezi titularizarea profesorilor după 5 ani înseamnă o flagrantă discriminare, dar și încălcarea art. 23 din Constituția României: „Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile”.
Pot autorii acestui Raport QX să modifice sau să încalce aceste legi fundamentale, care nu se referă numai la profesori, învinuiți doar ei însă de pretinsul dezastru al învățământului românesc, denumit acum sindromul Franckenstein?
Ce se propune de fapt? Ca profesorii, titulari de aproape 30 de ani de când s-a reluat concursul (din 1970 îl interzisese ilegal Elena Ceaușescu și de ministrul Aneta Spornic – să nu plece profesorii la oraș!), să fie verificați/evaluați din 5 în 5 ani. Ni se impune, cu o convingere neclintită, ca un adevăr absolut, deținut de o singură persoană pentru destinul a peste 200 000 de profesori, printr-o hărțuire și discriminare a unei categorii de persoane, în cazul de față profesorii din învățământul preuniversitar, și cum să se procedeze:
„La 5 ani luăm feedbackul de la director, de la colegi, de la beneficiari, vedem dacă ai atins standardele minimale.” (Beneficiari: elevi, părinți.). Evaluare într-un fel de asesorat popular din anii 1950:
„ASESOR, -OARE, asesori, -oare, s. m. și f. (De obicei determinat prin «popular») Reprezentant al oamenilor muncii în completele de judecată ale tuturor instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Judecarea proceselor la toate restanțele se face cu participarea asesorilor populari, afară de cazurile cînd legea dispune altfel. CONST. R.P.R. 33. Vorbea ca niciodată, fără teamă. Simțea că n-are-acum de ce se teme, Că asesoarea cu păr alb de vreme O asculta atentă ca o mamă. DEMOSTENE BOTEZ, în POEZ. N. 75.” Sursa: DLRLC (1955-1957).
Și, în acest timp, văd la televizor prezentatori care jubilează, fiindcă au alte subiecte de scandal, acum pe seama profesorilor. Unii nici nu-și dau seama că profesorii au devenit inamicul public numărul 1, că ne întoarcem pe nesimțite, tocmai în perioada cea mai neagră a societății românești. Și că ne îndreptăm către o intensă discriminare și hărțuire de grup, de categorie profesională, care deteriorează și mai mult condiția dascălului.
Profesorii, mai mult decât alte categorii profesionale, s-au aflat mereu într-un proces de formare continuă, definitivat, grade didactice, doctorat, studii postuniversitare, concursuri de titularizare, nenumărate cursuri de formare, toate desfășurate cu formatori și evaluatori autorizați, nu cu persoane (beneficiari) care nu au calificare și autoritate în domeniul educației. Profesorii nu lucrează într-o corporație care produce gadgeturi sau mașini, deși chiar și acolo este vorba de calitatea materialului prelucrat, dar în educație elevii și părinții, și ei contribuind la propria educație, reprezintă o varietate umană complexă, mai greu de apreciat și de orientat către performanțe mai inalte.
6. CONFUZIE TOTALĂ ÎN PRIVINȚA ETAPELOR DE MIȘCARE A PERSONALULUI DIDACTIC.
Din tot acest galimatias, nici nu se știe cu ce trebuie să se înceapă.
Metodologia actuală, are, cât de cât, în ciuda multor neajunsuri, o cronologie totuși logică:
a) mai întâi se rezolvă restrângerile de activitate, determinate de variabilitatea efectivelor de elevi; aici pot fi folosite pensionările din acel moment, fără a se mai prelungi încadrările peste vârsta de pensionare (sunt în țară mii de astfel de situații);
b) se rezolvă pretransferările la cerere și se aprobă numai cele strict justificate la schimb, fără a mai fi aranjate de conducerile de școli (a nu se mai permite cele dintre părinte pensionabil și fiu/rudă apropiată/tranzacție cu un titular mai tânăr care vrea să vină la o școală mai bună; iată, chiar pe acest interval totuși îngust, corupția își spune cuvântul; dar când toate aceste acțiuni vor fi lăsate, cum crede domnul ministru că ar fi benefic și salvator);
c) se publică posturile și orele rămase neîncadrate pentru concursul național de titularizare, singura formă obiectivă, pe baza unor criterii clare, de asigurare a corectitudinii și a ierarhiei rezultatelor de concurs (supraveghere audio-video, corectare computerizată cu evaluatori care nu știu de unde primesc lucrările etc.); vă dați seama ce se va întâmpla dacă toate aceste acțiuni vor rămâne la dispoziția unităților de învățământ?); rămân interzis în fața impardonabilei naivități că astfel de proceduri vor conduce la optimizarea învățământului.
7. ÎNTOARCERE, TOTUȘI, LA SPIRU HARET.
Ehe, acu’ e acu’! Unde se regăsesc bieții licențiați pentru a da concurs național de licențiere, dacă nu au ore sau numai câteva ore? Se argumenta, în timpul dezbaterilor asupra legii 198/2023, că vor fi dați în seama unor mentori din școli, întru-un susținut demers de formare. Până acum licențiații au dat concurs cu toți ceilalți profesori și unii chiar s-au titularizat. Dau ei acum primii concursul național de titularizare, „automată” s-a spus, așa, într-o viziune oratorică, și se renunță la cei angajați pe traseu, care au participat până la epuizare de nenumărate ori la concurs, uneori în repetate rânduri cu note de 10?
Știu că Spiru Haret, marele reformator al învățământului românesc, lăudat la vremea sa și în Japonia, nu este cunoscut și agreat la Ministerul Educației. A fost însă absolvent de științe grele, matematică, fizică la București și Paris, primul român cu doctorat la Sorbona în astronomie, „poate cel mai emblematic Ministru al Educației din istoria țării”. Spiru Haret rezolvă de principiu problema încadrării cadrelor didactice prin concurs în „Legea învățământului secundar și superior” din 1898 („Sancționată prin înalt Decret regal No. 1097 din 23 martie 1898”).
Titularizarea se făcea și atunci prin examene, de capacitate numite la vremea respectivă, ale căror rezultate se înscriau în câte „un tablou”/ tabel, „valabil duoi ani”, în ordinea mediilor, în funcție de care vor fi repartizați,
În „Legea învățământului secundar și superior” din 1912, care continuă aceleași principii ale lui Spiru Haret (nu se schimbau legile după numai un an-doi (!), „Înscrierea în tablou este valabilă 6 ani.” (art, 26). Quod erat demonstrandum, era foarte simplu ca aceeași procedură să se fi adaptat, de ani buni și în prezent, astfel ca până la urmă concurenții cu notele cele mai mari să primească treptat posturile meritate, diminuându-se treptat aglomerația an de an a concurenților care vor totuși să lucreze în învățământ.
8. ÎNCREMENIREA ÎN PROIECT, CONSTRASTÂND CU MULTIPLE PREVEDERI LEGALE.
Potrivit secvenței din Raportul QX „licențiații pot participa ulterior, în orice moment al carierei, la concursurile pentru posturile disponibile, ORGANIZATE DE UNITĂȚILE ȘCOLARE” (!!), se dovedește că ACEST COLECTIV DE REDACTARE A RAPORTULUI QX, ÎN DISPREȚUL LEGII, A HOTĂRÂT: NU SE MAI ORGANIZEZE CONCURSUL NAȚIONAL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR VACANTE!
În perioada 1999-2001, când concursurile s-au desfășurat la discreția unităților școlare și a directorilor, s-au făcut cele mai mari aranjamente cu titularizarea în învățământ! Efectele acestei proceduri se simt și acum, în calitatea slabă a activității unor cadre didactice. Ministerul chiar dorește să provoace bulversarea generală a sistemului și reintroducerea corupției total incontrolabile în învățământ?
7. LIPSĂ DE CULTURĂ JURIDICĂ ȘI DE RESPECT FAȚĂ DE LEGE.
La începutul acestui Raport QX sunt menționați consultanții și autorii lui:
„Materialul a fost elaborat de Daniel David, prin discuții și analize ale tuturor membrilor cabinetului ministrului (https://www.edu.ro/cabinet_ministru), inclusiv prin discuții cu alți experți naționali/internaționali.”
Să fie toți aceștia mari inovatori în aplicarea legilor fundamentale ale dreptului muncii și ale drepturilor omului, încălcând și prevederile constituționale? Fiind vorba de măsuri legislative, nu-și supun textele unui control juridic? Aici nu este vorba de metafore și sindroame, cu efecte punitive asupra cadrelor didactice? Credeam că pe 18 mai ne-am despovărat tocmai de metafore și amenințări:
„Cei angajați pe perioadă nedeterminată (titulari) sunt evaluați pe baza unor standarde minimale la fiecare 5 ani. Un calificativ nesatisfăcător pentru cadrul didactic va conduce la parcurgerea unor formări obligatorii gratuite, finalizate cu o evaluare riguroasă – dacă această evaluare nu este trecută în timp de doi ani, contractul nu va mai fi pe perioadă nedeterminată.” (QX, p. 28)
Așa să fie?! Se anulează un act chiar al Ministerului Educației, emis cu 20 – 30 de ani în urmă? Diplomele de studii nu se anulează? Propunerile acestea anulează retroactiv drepturi cu efecte juridice deja obținute?
8. DEPOLITIZAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI.
Nu mai insist. Mai peste tot, în acest text, QX, care se vrea și program de guvernare, dăm peste minunății:
„Trebuie asumate numirile politice ale inspectorilor/directorilor generali (1) și adjuncți (cu număr redus la 1-2), pentru a fi actorii locali/regionali de implementare a programului de guvernare.”(p.29) Distinși domni, parcă vorbeați peste tot, chiar și în acest Raport QX, despre depolitizare?! Sigur, „Adevărat vorbeam…/Că voi egalitate, dar pentru …” . „Politicul se oprește la poarta școlii!”, souneați. Parcă aveați chiar un paragraf cu titlul „Reforme transversale”. Nu sunt chiar „transversale”?
Iar, către finalul acestui proiect, o propunere care pune capac, sub semnul ridicolului, întregii argumentări pretins ameliorative din Raportul QX:
„Activitățile asociate celor opt (8) ore zilnice TREBUIE SĂ SE DESFĂȘOARE ÎN ȘCOALĂ – pentru a crea medii educaționale active între profesori și elevi, între profesori și colegii lor profesori și între profesori și părinți – sau, ca EXCEPȚII, în alte condiții similare (ex. BIBLIOTECĂ) aprobate de școală.” (p. 26).
Uluitor și absurd, să-ți aprobe școala să te duci la bibliotecă!
Profesorii au o activitate complexă, de studiu, de proiectare a activităților, de evaluare și de corectare a testelor, de participare la sesiuni de comunicări și la manifestări culturale etc. etc.
În anii ’80 ai secolului trecut, când profesorii universitari ar fi trebuit să semneze în condică, la venire și la plecare, pentru cele 8 ore de stat pe scaun, eventual de socializare activă, zi de zi, „între profesori și colegii lor profesori”, un mare matematician, Grigore Moisil, a pus sub semnul ridicolului nimicitor, pe aceeași temă, înalta conducere de partid și de stat a vremii.
ce facultate sa faca fimiu daca el are bacu anul acesta si deja castiga niste sume la varsta lui din ceva pe calculator cu jocuri care ma depaseste are 3000 4000 euro uneori castiguri pe luna. banul este cel mai important nu vad rostul studiilor sotia are studii superioare si lucreaza casiera la carrefour eu fara studii superioare lucrez pe instalatii electrice si iau cate 2000 euro la lucrari sau mai mult fara suparare dar daca nu platiti tinerii nu au de ce sa faca studiile superioare
Și la pensionari ce le-a transmis vorba lui Basescu”sa trăiți bine care mai apucati”?