Resursele alocate de România educației timpurii, învățământului preșcolar și primar sunt mult sub media țărilor OCDE și trebuie întărite cu prioritate, într-o reanalizare a modelului de finanțare a educației din această țară, arată raportul organizației internaționale privind Educația și Competențele în România, document publicat marți. Acesta recomandă inclusiv schimbări în sistemul de impozitare pentru companii și taxe pentru părinți din medii avantajate, pentru susținerea dezvoltării educației timpurii în țară
Analiza Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OCDE, la care România dorește să adere, arată că sistemul românesc de educație ar trebui să urmeze trei direcții pentru o restructurare a modelului său general de finanțare pentru educație. Dintre acestea, prima este o prioritizare a cheltuielilor pentru educația timpurie și școala primară, urmată de creșterea finanțărilor private și întărirea eficienței în cheltuirea banilor existenți.
Documentul OCDE arată că această re-prioritizare a cheltuielilor publice ar putea fi dificil de realizat și s-ar putea dovedi insuficientă în contextul cheltuielilor guvernamentale în general reduse. Din acest punct de vedere, experții organizației arată că multe dintre țările europene și membre OCDE au apelat la surse private pentru a întări serviciile de îngrijire a copilului și de a răspunde unei cereri pe care sectorul public nu o poate satisface independent.
Precizarea vine în contextul în care, în România, participarea privată are o pondere nesemnificativă, fiind mult în urma țărilor membre OCDE.
De unde pleacă sistemul românesc de educație și îngrijire pentru cei mai mici dintre copii?
OCDE arată, în analiza sa, că în România, deși cheltuielile alocate educației și îngrijirii timpurii a copiilor sunt în creștere, acestea au atins 0,4% din PIB în 2021, mai puțin de jumătate din nivelul OCDE sau al UE-25 (de 0,9%).
Totodată, cheltuielile per copil rămân sub media OCDE: în 2021, aceasta a ajuns la 5.521 de dolari, comparativ cu media OCDE de 12.749 de dolari.
În mai toate graficele comparative ale organizației internaționale, România figurează pe ultimul loc sau printre ultimele, raportat la țările membre OCDE luate în considerare pentru această analiză.
Exemple de măsuri luate în alte țări
Un prim exemplu, pe care OCDE crede că România l-ar putea lua în considerare pentru dezvoltarea educației timpurii, din expertiza țărilor membre ale organizației:
„O opțiune ar presupune introducerea unor taxe parentale pentru copiii din medii socio-economice superioare, asigurând, în același timp, locuri gratuite pentru cei care nu au posibilitatea să plătească. În toate cele nouă țări OCDE care au participat la studiul TALIS Starting Strong, unele centre administrate public aplică tarife private – între 22% dintre centre în Islanda la 95% dintre astfel de centre în Norvegia. O taxă parentală proporțional cu venitul părinților ar permite României să finanțeze crearea unor locuri suplimentare în creșe.
- Experiența internațională arată că aceste tarife pentru creșă, bazate pe nivelul veniturilor, trebuie să fie stabilite cu foarte mare atenție. În România, va fi în mod aparte important să se țină cont de potențiala descurajare în muncă a persoanelor care obțin al doilea venit în familie, de obicei femeile. Alte caracteristici familiale, pe lângă venituri, ar putea îmbunătăți targetarea acestor taxe. De exemplu, familiile monoparentale, cele cu mai mulți copii, familiile de romi s-ar putea confrunta cu provocări suplimentare care nu se reflectă doar în venituri.
- Franța oferă un exemplu cum beneficiile sunt determinate de o serie largă de criterii. Părinții plătesc, de obicei, taxe lunare pentru îngrijirea copilului, ce variază în funcție de venit. Ei primesc și alocații pentru copii, determinate de nivelul de venit și de numărul de copii, existând și o alocație specifică disponibilă pentru părinții separați.”
Altă măsură sugerată în raportul OCDE este investiția privată în creșe, susținută inclusiv prin stimulente fiscale:
„O opțiune complementară este încurajarea investițiilor private făcute de companii în creșe. Această strategie ar presupune acordarea de stimulente precum scutiri fiscale sau credite de afaceri pentru acoperirea cheltuielilor destinate îngrijirii copiilor – așa încât companiile să poată finanța creșe în sprijinul angajaților lor.
Astfel de eforturi ar ajuta la creșterea acoperirii în zone urbane extinse, dinamice, unde există o cerere semnificativă pentru care nu există răspunsuri, dar ar permite și finanțării publice să se îndrepte mai mult spre zonele dezavantajate. Plasarea sub management public a creșelor susținute de companii și supunerea lor la aceleași standarde, reglementări și activități de monitorizare precum în cazul creșelor din sistemul public ar ajuta Ministerul Educației să supravegheze și să asigure calitatea acordării acestor servicii.
Citește și:
Programele de mentorat pentru cadrele didactice trebuie aplicate prioritar în educația timpurie și școala primară și în zonele rurale, care au cea mai mare nevoie de sprijin – raportul OCDE privind Educația din România
DOCUMENT Noul raport OCDE de evaluare privind Educația și Competențele în România cere un nou model de finanțare pentru educație, în care educația timpurie să fie prioritară, reforme mai rapide, un cuvânt mai puternic de spus școlilor, măsuri urgente pentru comunitățile sărace
Andreas Schleicher, OCDE: Avem educație universitară gratuită, dar taxăm copiii cei mai mici, care merg la grădiniță. În realitate, accesul la educație timpurie de calitate este pentru copiii din familii privilegiate
Foto: 134298086 © Oksun70 | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Cristian Pantazi
Raluca Pantazi
Oana Moraru
G4Media.ro
Cristina Lazurca