Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie: Seara zilei de 18 mai 2025 este de plasat în mod obligatoriu alături de 22 decembrie 1989. Democrația și rațiunea au prevalat în fața confruntării și fricii  

În cazul României, dincolo de alegerea unui nou președinte – al 5-lea de după 1989, poate cel mai titrat – vorbim despre o mobilizare a corpului electoral fără precedent în țară și în străinătate.

„Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”

Ion Rațiu (1917-2000)

La un anumit moment al secolului al XX-lea, scriitorul german Stefan Zweig vorbea despre orele astrale ale omenirii. Indiferent ce se va spune, seara zilei de 18 mai 2025 este de plasat în mod obligatoriu alături de 22 decembrie 1989. Și nu cred că exagerez deloc! Democrația și rațiunea au prevalat în fața confruntării și fricii! În cazul României, dincolo de alegerea unui nou președinte – al 5-lea de după 1989, poate cel mai titrat – vorbim despre o mobilizare a corpului electoral fără precedent în țară și în străinătate.

După aproape șapte luni în care propaganda politică, manipularea, războiul hibrid al unor entități statale, în care turul al doilea al alegerilor din noiembrie 2024 a dus la atâtea scenarii, zvonuri, insinuări, mobilizări de forțe, România și-a ales un președinte. În ultimele luni am început să vedem și să simțim cum acționează partidele alineate curentului suveranist (extremist) – violență, manipulare, încercarea de a utiliza termeni cu totul inofensivi la prima vedere, dar care acum au căpătat o profundă încărcătură manipulatoare – popor, democrație, lovitură de stat, ca să nu uităm termeni împrumutați din cel mai pur limbaj hitlerist – plutocrați globaliști.

S-au proferat amenințări, s-au anunțat arestări posibile, iar state cu care România are un așa zis parteneriat strategic (o mai fi în vigoare documentul?!) au criticat deschis la nivel internațional România pentru așa zis derapaje. Acuzațiile de neomarxism, de faptul că forțele proeuropene sunt chipurile deschise la mișcarea LGBTQ+ și iarăși, chipurile contra familiei creștine, nu au lipsit și nu lipsesc. S-a clamat că România nu mai este un stat democratic, când tocmai faptul că în lunile ianuarie-februarie-martie a.c. au făcut ca Bucureștiul să fie scena a numeroase demonstrații – a fost cel mai pur exemplu de democrație.

Din 1992 și până în prezent, România a desfășurat 8 alegeri prezidențiale, toate cu turul al II-lea. Nicușor Dan a pornit cu un scor slab de voturi – peste 1.900.000. La alegerile din turul doi din mai 2025 numărul voturilor s-a înmulțit cu trei ajungând la aproape 6.200.000 de voturi.

În discursul de acceptare, a reieșit că noul președinte ales pare că va implica pentru noul său mandat sprijinul civic, în mult mai mare măsură decât pe cel politic tradițional. Partidele politice tradiționale paneuropene prezente în Parlament trec în prezent prin restructurări și convulsii – sunt lipsite de conduceri stabile, par chiar dezorientate. Urgența economică, agravată de deficitul bugetar – România pe locul I la acest capitol în UE -, se adaugă pronunțatelor riscuri de securitate – războiul din Ucraina, care în ciuda a numeroase eforturi diplomatice nu dă semne reale că se va termina. Nu trebuie ignorată nici urgența continuării  și intensificării luptei anticorupție.

Din noiembrie-decembrie 2024, electoratul român a dat un semn serios că respinge vechea gardă de politicieni – cea mai bună dovadă este că nici la primul tur al alegerilor, nici la al doilea, niciun lider important din primele două mari partide nu s-a numărat printre favoriți. Se pare că ceea ce folclorul popular numește influența „generalilor/ a serviciilor” nu a mai acționat.

Noul președinte urmează să fie validat de către Curtea Constituțională, dar drumul cel greu abia acum începe – reconcilierea într-o țară clar dezbinată. Și credem că nu ar trebui  excluse nici posibilele probleme economice, agitația extremistă, evoluțiile radicale în Parlament.

Este începutul unui drum lung, cu multe obstacole, fără îndoială, dar clarviziunea, spiritul de consens și compromis poate aduce reconciliere și spirit colaborare, pentru un popor încercat de-a lungul istoriei.

P.S.

Cele de mai sus nu vor să constituie nici un atac la absolut nimeni, nici un spirit acid, ci doar consemnează o nouă realitate. Indiferent de opțiunea politică a noastră, a tuturor – autorul acestor rânduri este apolitic, interesul național este primordial și doar depășind cele personale, putem persevera!

__________

Despre autor:

Mihai Manea este profesor de istorie, doctor în istoria relațiilor internaționale si studii europene, autor de lucrări științifice, metodice și articole în periodice, membru al Comisiei Naționale de Istorie, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR – Clio).

• Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe [email protected]. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.